Vulnerabilitatea sau cum devii real?

cum devii real?

Cum devii real? E simplu- din momentul în care iubești și te implici cu adevărat, știind că uneori ai să ți-o iei pe cocoașă rău de tot…așa devenim reali. Doar atunci…..

For English, scroll down!

“Bănuiesc că tu ești real? a spus Iepure. Iar apoi și-ar fi dorit să nu fi spus pentru că se gândea că celălalt ar putea fi sensibil la asta. Dar Căluțul de Piele doar a zâmbit. Unchiul băiatului m-a făcut real, a spus el. Asta s-a întâmplat acum foarte mulți ani. 🤔🙈💓💓Dar odată ce ești real nu poți să devii ireal. E pentru totdeauna. Iepure a oftat. Se gândea că va trece mult timp până când magia numită Real i se va întâmpla. Își dorea să devină real să vadă cum e și totuși ideea de a ajunge boțit și de a-și pierde ochii și mustățile era mai degrabă tristă. Își dorea să devină Real fără ca toate aceste lucruri inconfortabile să i se întâmple.” (Fragment din Iepurele de Catifea de Margery Williams)

*******************

despre vulnerabilitate
despre vulnerabilitate

Ochi umflați poate de plâns, bătăi ale inimii incontrolabile, păreri de rău și multă, multă incertitudine tatuată pe întrega  lungimea a pielii. Niște idei, un plan dacă vrei să-l numim așa, disipate în mii de cioburi, ce stau drept dovadă că perfecțiunea nu există nici măcar în filme. Nu vom ști dacă ambițiile ne vor fi răsplătite, dacă vom rămâne prieteni cu cei de acum, dacă unii oameni ne vor părăsi sau dimpotrivă vor fi îngeri păzitori. Nici dacă vom atinge succesul…de fapt cum am putea?! Îți prinzi degetul de ușă…simți instant durere. Ai un deadline de îndeplinit și energia ta mentală e stoarsă la maxim…iar durere, durerea că nu ești suficient de bun, durerea de a pierde sau a te pierde🤔🤔🤔🤔😱😱😱; îți frângi inima în niște iluzii…durere de inimă. Întârzii să îți retragi degetele de pe oala în flăcări…durere iară. Prima mamă-om care a dat naștere unui alt pui de om…durere ancestrală, durerea că exiști, că exist.

autentic

Vezi cât de prezentă e durerea? Oriunde e iubire, e durere. Să fii vulnerabil, să recunoști că nu prea ai habar încotro te îndrepți, că în selfie-ul ăla cu 500 de like-uri te simțeai așa de nesigur, de varză, că zâmbetul acela stânjenit ascunde ceva, faptul că te temi, că încerci, că dai greș și totuși o iei din nou de la capăt, în fiecare zi, cu fiecare nou răsărit de soare. 🍨🍨🍨🍨🍨🍨Că rozul te  face să vezi viața mai fantezist doar atunci când se află ca glazură pe vreo brioșă.

dureros de real
dureros de real

În rest, suntem reali și ca să devenim reali…avem nevoie să simțim tot spectrul de emoții. Tristețe, dragoste, frică, admirație, urlet și mai presus de toate, rușine. Pentru că suntem în aceeași măsură demoni și îngeri. Să o recunoaștem însă, înseamnă curaj, curajul de a trăi real. Cum devii real? E simplu- din momentul în care iubești și te implici cu adevărat, știind că uneori ai să ți-o iei pe cocoașă rău de tot…așa devenim reali. Doar atunci “magia numită Real ni se va întâmpla!” Doar iubind cu adevărat oamenii și dezgolindu-ne în fața lor ca muzele în fața pictorilor, putem deveni reali. Și poate că celălalt văzându-ne nimicnicia, își va oglindi și el privirea și se va recunoaște pe sine nu ca un Narcis, ci ca un David a lui Michelangelo.

Oare printre atâtea vieți virtuale perfecte, mai există loc sau curaj să admitem că suntem vulnerabil, frumoși, reali? Voi ce credeți?🤔🤔🤔🤔🙈🙈

P.S: Pentru inspirație aveți la final un discurs TED despre vulnerabilitate, direct de la mama lui- Brene Brown! Vizionare plăcută!

Pe curând,

Marina

English Version

“I suspect you are real? said the Rabbit. And then he would have liked not to say because he thought the other might be sensitive to that. But the Horse Leather only smiled. The boy’s uncle made me real, he said. That has happened many years ago. 🤔🙈💓💓But once you’re real you can not become unreal. It’s forever. The Rabbit sighed. He thought it would be a long time before the magic called Real would happen to him. He wanted to be real to see what it was, and yet the idea of ​​getting sick and losing his eyes and mustaches was rather sad. He wanted to become Real without all these uncomfortable things happening to him. “(Velvet Rabbit- Margery Williams)

*******************************************

Vulnerability
Vulnerability

Inflated eyes can cry, uncontrollable heart beats, regretting thoughts, a lot of uncertainty tattooed over the entire length of the skin. Some ideas, a plan if you want to call it so, dissipated in thousands of shards, as evidence that perfection does not exist, not even in movies. We will not know if our ambitions will be rewarded, if we remain friends with the same people, if some people leave us or, on the contrary, they will be our guardian angels. Neither will we achieve success … how could we ?! You have a deadline to fulfill and your mental energy is squeezed to the maximum … 🤔🤔🤔🤔🙈🙈🙈🙈😱😱😱and the pain, the pain that you are not good enough; you break your heart in some illusions … heart pain. You’re late to pull your fingers off the pot in flames … pain. The first woman who gave birth to another human being  … ancestral pain, the pain that existed, that it exists.

See how present is the pain? Wherever love is, it’s pain. Being vulnerable, admitting that you have no idea where you are heading, that in that 500-like selfie you felt so unsure behind that embarrassed smile, you concealed something, that you’re afraid, you’re trying , that you fail and yet you take it from end to end with every new sunrise every day. 🍨🍨🍨🍨🍨🍨That pink makes you see life more fantastic only when it is the glaze on a muffin.

how to become real
how to become real

Otherwise, we are real and becoming real … we need to feel the whole spectrum of emotions. Sadness, love, fear, admiration, screaming, shame. Because we are equally, demons and angels. But to recognize it, it means courage, the courage to live real. 🤔🤔🤔🤔How do you become real? It’s simple – the moment you love and you really get involved, knowing that sometimes it’s for your own risk … this way, we become real. Only then “the magic called Real will happen to us!” Just by truly loving people and undoing them as the muses in front of the painters, we can become real. And perhaps the other seeing our nothingness, will also mirror his gaze and recognize himself not as a Narcissus, but as a David by Michelangelo.

With so many perfect virtual lives, is there still room or courage to admit that we are vulnerable, beautiful, real? What do you think?🤔🤔🤔🤔🙈🙈

P.S: For inspiration you  have below, a TED speech about vulnerability, directly from the mother master – Brene Brown! Enjoy it!

See you soon,

Marina

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Leave a Reply

Close Menu