Râul care a devenit viață…

Râul care a devenit viață...

Nu am uitat niciodată vorbele acelea și ani mai târziu trecând pe lângă acel râu…

For English, scroll down!

 Cocoțată la marginea lumii, mi-am amintit de o poveste a bunicii mele cu iz de efemeritate și dor:💙💦

-Râul, mi-a zis ea, își schimbă permanent starea. De la zile tulburi, în care pare întunecat și turmentat, la zile în care soarele strălucitor îi poleiește curgerea. De la copii care se scaldă în albia lui, la vandali care își aruncă artefactele în el, râul le-a văzut pe toate.💬💬

Pentru bunica, râul era metafora prin care ea descria viața: când senină, când tulbure, când dând pe afară de griji și probleme, când pur și simplu oglindă- oglindă, în care te poți privi ca să vezi ce urme lași în jurul tău. Indiferent de toate aceste fețe schimbătoare, râul viețuiește în “acum” și “aici”.

Tot atunci a răs și a adăugat ca pentru sine:

– “A, și râurile nu curg înapoi, Copilă! Își urmează cursul lor, așa cum le-a fost dat. Tot ce-a fost, e lăsat în urmă.”💙💦☄☄🧬💎

râul care a devenit viață
râul care a devenit viață

Nu am uitat niciodată vorbele acelea și ani mai târziu trecând pe lângă acel râu l-am binecuvântat în gând, manifestând respect față de capacitatea sa de a fi temporar și stabil în același timp. La fel ca mine… la fel ca noi. Sau acum în timp ce scriu, pe gânduri dusă, îi simt influența. Și îl păstrez în viața mea ca pe o amintire a faptului că nimic nu rămâne la fel, suntem temporari. Totuși asta nu ia nimic din puterea noastră de a lăsa o urmă frumoasă, din a pune suflet în tot ceea ce facem ca și cum ar fi prima și ultima oară. Într-o zi chiar va fi! 💎💎💎

Râul e și metafora meu de a trece prin viață cu un sens, căci restul e enigmă.

Pe curând,

Marina💙

***English Version

Crouched on the edge of the world, I remembered a story of my grandmother with a sense of ephemerality and longing: 💙💦

-“The river,” she told me, “is constantly changing its state. From cloudy days, when it seems dark and tormenting, to days when the bright sun is lighting its flow. From children swimming in its bank, to vandals throwing their artifacts into it, the river has seen them all.💬💬

For the grandmother, the river is the metaphor by which she describes life: when clear, when disturbed, when worrying about problems, when simply mirror- a mirror, in which you can look to see what traces you leave around you. Regardless of all these changing faces, the river lives in the “now” and “here”.☄☄☄🧬💎💎💎

Then he laughed and added as if for himself:

– “Oh, and the rivers don’t flow back,  Child! They follow their course, as they were given. Everything that was, is left behind. ”

râul care a devenit viață
The River

I never forgot these words, and years later, crossing that river I blessed it, showing respect for its ability to be temporary and stable at the same time. Like me … just like us. And even now at the moment when I am writing, I can feel its influence. And …I keep it in my life as a reminder that nothing stays the same, we are temporary. However, it takes nothing from our power to leave a beautiful mark, to put our soul into everything we do as if it were for the first and last time. One day it will be!🧬💎💎💎

The river is also my metaphor for going through life with a meaning, because the rest is an enigma.

See you soon,

Marina💙

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Leave a Reply

Close Menu