Oglinda sau ce nu vrei să vezi

Oglinda

Crunt lucru oglinda- îți mărește tot ceea ce tu cauți să micșorezi……

Citește mai departe!🎭🎭🎭

For English, scroll down!

Mă îndepărtez uneori doar ca să mă apropii. Fug cât mă țin picioarele. De mine, de ei, de întâmplări din trecut. În fața mea stă ea, contopirea dintre prezent, trecut și viitor. Îmi văd chipul proiectat undeva la trei metri distanță. Mai fac un pas fără să scot un cuvânt. Silueta difuză ce se apropie de mine  pare să tragă niște greutăți imense după ea. Ce vor crede ceilalți? Cum să ai tu tupeul să crezi că ești diferit? Ce e ăla sensul vieții? Privind-o de aproape….acum știu. Știu cum e să îți pui acele întrebări și să te sufoci în ele.

⁉ ⁉⁉⁉

Există un sens pentru ființa speriată care se află în fața mea? Nu, proiecția din fața mea nu are nevoie de asemenea întrebări. Ea știe ce face când se trezește în fiecare zi de dimineață, la aceeași oră anume de dragul de a se avânta apoi către locul numit generic job. Mai ales când intră timid în sala de ședințe acolo unde fiecare cuvânt e măsurat, simte că deține controlul, iar fiecare privire e musai spășită ca aceea a oamenilor privați de libertate. Și tot așa…de la capăt.💙🎭💙🎭

Întrezăresc parcă în ochii ei o rugăminte. Forma difuză din fața mea încearcă cu disperare să îmi transmită ceva. Nu-mi poate vorbi. E mută, îngenuncheată de gândul că oricum nu contează. Nu are o voce a ei. 🎭🌠🔚Și de fiecare dată cu toată sforțarea de care e capabilă, tot ce văd pe fața ei e doar o tristețe fără margini. E extenuată de lupta pe care o duce zi de zi doar pentru a înăbuși vocea dinlăuntrul ei.

Crunt lucru oglinda- îți mărește tot ceea ce tu cauți să micșorezi. Dureri, lacrimi, cuvinte nerostite. Toate ies la suprafață. Și încep să se vadă atât de clar de parcă ți-ai oglindi  întreaga făptură într-un lac lin. Uneori, 🔥focul din noi se transformă în fum. Și fumul rămâne cu tine. Te lasă fără aer pentru că și așa voce nu ai. Pe măsură ce te uiți fix în ochii ei, dintr-un gest infam de compasiune simți parcă nevoia să o mângâi. Dar nu poti..realizezi că e doar o reflexie.

Poate e reflexia mea sau a ta sau a noastră a tuturor în unele momente. Așa e cu oglinzile. Ele ne arată doar dacă vrem să vedem.🌈

Pe curând!🔥💙💙💙🎭🎭🎭🌠⁉🔚🌈

 English version!

 Sometimes, I get away just to get  closer. I’m running as far as my legs can carry me. Against myself, against them, against the past. In front of me she stands, the merging of present, past and future. I see my face projected somewhere, three meters away. I’m taking another step without saying a word. The diffused silhouette approaching  me seems to pull some immense weight after her. What will the others think? How do you have the craving to think you’re different? What’s the meaning of life? Looking at her close … .now I know. I know what it’s like to ask those questions andbe drawn into them.

⁉ ⁉⁉⁉

Is there any meaning to the frightened being in front of me? No, the projection in front of me does not need such questions. She knows what she does when she wakes up every morning, at the same time for the sake of sinking then to the place called generic job. Especially when she gets shy in the meeting room, where every word is measured, she feels, she has control, and every look is embarrassed similar to the people deprived of freedom. And over and over again … from the beginning to end.💙🎭💙🎭

I look like a prayer in her eyes. The diffused form in front of me desperately, she tries to convey to me of something. Se cannot talk to me. She’s moving, kneeling at the thought that it does not matter anyway. She does not have her  own voice.🎭🌠🔚 And every time with all the effort she’s capable of, everything she sees on her face is just a sad sad- sadness. She is exhausted by the struggle it takes day by day only to suppress the voice inside her.

Terrible thing, the mirror – it’s gonna make bigger whatever you want to narrow. Pain, tears, unspoken words. Everything comes to the surface. And you begin to see yourself as clear as if you were mirroring your whole creature in a clear lake. Sometimes, the fire in us is turning into smoke. 🔥And the smoke stays with you. It leaves you breathless because you do not have a voice, anyway. As you look in her eyes, a gesture of compassion makes you feel as though you need to caress her. But you can not … you realize it’s just a reflection.

Maybe it’s my reflection or yours or ours at some point. That’s the thing with the mirrors. They only show us if we want to see.🌈

See you soon!🔥💙💙💙🎭🎭🎭🌠⁉🔚🌈

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Leave a Reply

Close Menu