Femeia din oglindă

Femeia din oglindă

For English scroll down!

 Vor fi trecut minute, ore în șir, secunde bătând mai rapid ca ritmul ei cardiac. O senzație stranie ca aceea pe care o resimt credincioșii când privesc icoane se răsfrângea pe chipul ei și o lacrimă de bucurie i se scurgea pe chip. 

Fața ei, bine delimitată de părul lung și negru, presărat de senzualitatea buzelor catifelate, cu liniile fine ale trăsăturilor care se prelungeau luând forma a două mărgele de un verde intens. 

Asta făcea ca întreaga ei forță să se concentreze în privire. Radiantă. Hotărâtă. Ușor intimidantă. Ușor dulce. Ridurile fine din jurul ochilor îi aminteau de multele nopți albe, de micile cutremure care i-au tremurat lumea.

Mâna ei căuta instinctiv căldura trupului, așa că luă degetul arătător și desena cu el un contur indefinit urmând linia pieptului, apoi a bazinului. Se legăna ușor și putea să vadă cum mici pernuțe de piele se reașezau una peste alta. 

Nu era perfectă, avea pe ici pe colo câțiva colăcei, câteva vergeturi și Doamne, o mare de alunițe mai ceva ca cele care traversează în fiecare seară cerul numite stele  în constelații. Avea un bazin pronunțat, cadou moștenit de la mama ei.

 I-a trebuit așa mult să fie gata pentru momentul ăsta. Să aibă curaj să se privească într-un mod în care le permitea doar bărbaților. Straniu, dar îi plăcea și o degusta în același timp. 

Rușinată de pudicitate ei, de micile stângăcii, era altfel, se vedea altfel. Luă telefonul, puse melodia ei preferată, pe care aflase prima oară ce înseamnă dragostea.

femeia din oglinda
femeia din oglinda, sursa: Pinterest

Senin, ușor corpul ei se unduia căutând ritmul, cu acea lacrimă care îi picura obrazul încă și acum. Dens, ocupând spațiul cu mișcări delicate ale mâinilor. Un zâmbet timid i se descătușă pe chip. Se vedea fată în casa părinților săi, apoi iubită, apoi mamă, apoi zeiță. Curgea, curgea din ea și prin ea o dragoste pe care nu știa că oare. 

Era copleșită față de toată această trăire, mai pură, mai mare, mai cuprinzătoare decât o alta stimulată de vreun bărbat vreodată. Dintr-o dată, lumina becului care fila de la atâta energie descărcată de celulele corpului ei proiecta o atmosferă mai misterioasă. 

Văzu pe rând chipurile femeilor dragi din viața ei, bunica, mama, prietenele. Toate păreau că i se alătură în această reuniune sacră. Dragoste completă, reală. Pentru o clipă cât o eternitate era ea și toate femeile din viața ei, adunate la un loc, celebrând viața și frumosul, trăire pe care doar ele știau să o transforme în complicitate. Ar fi vrut ca toată această secvență să rămână pentru eternitate acolo în prezentul ei, mai vie ca niciodată.

S-a trezit într-un final. I-a sunat alarma. Se simțea îndrăgostită, simțea fiori. Fusese atunci ea femeia din oglindă? Cât de tare. Se simțea iubită și protejată! Era momentul să-și înceapă ziua. Femeia din oglindă suntem noi toate. Fiecare cu propria sa personalitate…. femeia pe care poeții o preamăresc în poezii, femeia din melodiile de dragoste… suntem noi toate. 

Și de noi depinde ce lumină punem asupra vieții noastre. Pentru că există oricând un remediu pentru zilele ploioase cu nori sau noroi în care nu reușim să ne vedem unicitatea. E de ajuns o privire în oglindă!

Pe curând,

Marina

For English scroll down!

Maybe there were minutes passing, hours in a row, seconds beating faster than her heart rate. A strange sensation like that felt by the believers when they look at icons is breaking on her face and a tear of joy and running on her face.

Her face, well delimited by long, black hair, sprinkled with sensuality on soft lips, with the fine lines of the features that were taking the form of two stones of a deep green instead of eyes.

Her whole strength was focused on her inside. Radiance. Decided. Slightly intimidating. Slightly sweet. The fine wrinkles around his eyes reminded him of the many white nights, of the little earthquakes that shook the world.

Her hand instinctively sought the warmth of her body, so she took her finger and drew with it an indefinite contour following the line of the chest and then the pelvis. He was swinging slightly and could see how small skin pillows were resting on top of each other.

She was not perfect, she had a few cribs around here, a few stretch marks, and a great deal of moles more like those that cross the sky every night called stars in constellations. She had a pronounced pool, a gift inherited from her mother.

 It took her so long to be ready for this moment. To have the courage to look at it in a way that allowed only men. Strange, but he liked it and tasted it at the same time.

Ashamed of her publicity, of the little leftists, she was different, she could see otherwise. She picked up the phone, put on her favorite song, which she had first found out about love.

women
women, sursa: Pinterest

Clearly, her body gently wobbled in search of rhythm, with that tear that dripped down her cheek even now. Dense, occupying the space with delicate movements of the hands. A shy smile broke his face. He saw a girl in his parents’ house, then a girlfriend, then a mother, then a goddess. It flowed, it flowed from her and through it a love she didn’t know.

She was overwhelmed with all this experience, purer, bigger, more comprehensive than any other man ever stimulated. Suddenly, the light from the bulb that the tab of so much energy discharged from the cells of her body projected a more mysterious atmosphere.

She saw the faces of the dear women in her life, her grandmother, mother, friends. They all seemed to join him in this sacred meeting. Complete, real love. For an instant, she and all the women in her life, for an eternity, were gathered together, celebrating life and beauty, a life that only they knew could turn into complicity. He would have wanted this whole sequence to remain there for eternity in its present, more alive than ever.

She finally woke up. An alarm rang. She felt in love, she felt amazingly happy. Had she been the woman in the mirror then? How cool. She felt loved and protected! It was time to start the day. The woman in the mirror is all of us. Each with her own personality …. the woman whom the poets foreshadow in poems, the woman in love songs … we are all.

And it depends on us how much light we put on our lives. Because there is always a remedy for rainy days with clouds or mud where we cannot see our uniqueness. It’s enough to look in the mirror!

See you soon,

Marina

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Lasă un răspuns

Close Menu