Cum ne schimbă viața?

Cum ne schimbă viața?

For English, scroll down!

 Cred că prima oară am luat contact cu ideea de cicluri ale vieții din pură coincidență. Mă aflam acu’ ceva timp într-o plimbare toridă pe străzile cu aer medieval ale Sibiului, în căutarea unor noi cărți de citit. Nimic precis. Am intrat într-o librărie. Rafturile de cărți mustind a creativitate, culoare și frumusețe au devenit pretextul perfect de mă relaxa câteva momente. Am băgat de seamă că se ținea un club de lectură, chiar în locul de care zic. 

Toată atenția din încăpere era îndreptată spre o doamnă aflată între două vârste, lucind de inteligență și perspicacitate. Recita ceva dintr-o carte. Eu luând o carte drept paravan, o priveam galeș, absorbindu-i vobele…părea că le citește dintr-o carte de filozofie veche. Despre Afrodita și alți zei. Despre filozofi. A menționat ceva de Socrate, ceva de Cicero. Eram într-un crescendo în a aduna toate aceste informații. Simțeam că urma să zică ceva ce aveam mare nevoie să aud. Nu era întâmplător că se afla acolo și că eu mă furișam de după rafturile de cărți, dorindu-mi să fiu un păianjen care țese liniștit într-un colț și se prinde de tot ce se întâmplă în jurul lui.

schimbare personala
evolutie personala

 Ups. 

De pe raftul unde mă aflam, o carte a aterizat ca un avion avariat direct pe podeaua rece. 

Toate capetele s-au învolburat spre mine. 

-Aoleu! zic în gând.. punând cartea la loc fără să mă uit înspre ei. 

Totuși am simțit bunăvoința doamnei. Și am avut dreptate. Privirea ei mă invita să iau loc alături de grup. Am surprins asta cu coada ochiului. Nu de alta dar ar fi fost mai comfortabil pe scaun. Ca omul care știe ce face, mă arăt preocupată să găsesc ceva și mă lasă în pace. Așa că m-am relaxat. Am citit câteva rânduri din cartea pe care o țineam deja în mână. După câteva momente, Doamna Simpatică a pus accentul pe o frază, repetând-o de mai multe ori. A zis că “oamenii precum șerpii își schimbă pielea de mai multe ori pe parcursul unei vieți. Proces care la șerpi se numește năpârlire”

Evrika!

Asta era asta era ce așteptam. Am ieșit din librărie și mi-am continuat plimbarea. 

Pentru că totuși există coincidențe fericite în lume, un an mai târziu mi-a revenit informația asta. Cum adică ne schimbăm pielea? Cum adică nu mai suntem aceeași? Apoi am derulat înapoi în amintiri către nopți nedormite, veri de neuitat și am realizat că și eu mi-am schimbat pielea de câteva ori.

 Din “tipa care dorea să fie cea mai deșteaptă din încăpere” la “nu știu tot și nu rezonez cu toate informațiile oamenii sau ideile. Și that’s fine.

 “ Există o oarecare libertate în a arunca frâiele, în a renunța să mai fugi după cai verzi pe pereți doar pentru că așa cred eu în obsesia mea că trebuie să fie.

 Adio lui “cum e posibil să-mi vorbească mie așa?”, adio lui “eu sunt o îngerașă, ceilalți sunt niște malefici.” 

Adio lui “de ce mi se întâmplă mie?”.

 Adio “statusului de victimă”.

 Înțeleg că sunt lucruri care stau în puterea mea și lucruri care nu stau în puterea mea. Pentru că indiferent…uneori mă pierd și fac marea greșeală de a crede că lucrurile mi se întâmplă- da’ nu e chiar așa.

revolutie personala- cicluri de viata
revolutie personala- cicluri de viata

 Adevărul este că modul în care eu creez tot ce mi se întâmplă face diferența. Am învățat despre perspectivă, aceeași perspectivă pe care fotografii o folosesc să obțină capodopere.

Uitându-mă peste vechi versiuni ale mele, am realizat că nu m-aș mai putea întoarce niciodată înapoi. Că momentele acelea încapsulate în neant- oricât de frumoase, de dulci, de interesante, de surprinzătoare sunt înghețate acolo- în timp. Stau ca drept dovadă a ceea ce am fost și nu a cui sunt cu adevărat.  Dacă aș pune față în față cele două versiuni și le-aș scoate la o prăjitură sau ceai sau cafea sau ce vrei tu nu prea ar mai avea ce să-și zică. Pentru că mentalitatea, felul în care văd lumea acum e la 360 °. Bat pariu că s-ar uita una la alta cu surprindere. 

-Cum am putut să fiu eu așa de limitată, de ușor de impresionat, de fricoasă ar spune versiunea mai evoluată. 

Asta crede că le știe pe toate… nu, eu am dreptate. Sunt prinsă la masă cu tipa asta. Of și trebuie să o și ascult.  N-am încotro… zice ca o moară stricată că fiecare are capacitatea de a crea și de a ne asuma responsabilitatea pe ce ni se întâmplă.  Cine se crede și asta să-mi dea mie lecții de viață?

Da, subscriu că nu s-ar înțelege prea bine.

 A-ha, a-ha, a-ha. Și astfel am înțeles ce zicea doamna drăguță. Șerpii nu plâng după straturile de piele care nu le mai folosesc, noi da.  Amuzant pentru șerpi, nu? 

Pe măsură ce devenim mai conștienți de ce vrem, de cine suntem, conștienți în adevăratul sens al cuvântului. Pe măsură ce deschidem ochii larg, e inutil să ne întoarcem la ce am fost, la noi “cei care văd lumea cu ochi de cal”. La noi cei care caută să impresioneze, la noi cei care fug ca apucații neștiind încotro se îndreaptă. Așa că această metaforă de schimbare ne ajută să dăm la o parte straturi din mintea, inima și din toată ființa noastră pentru a ne apropia de noi, de nucleul din care suntem făcuți cu adevărat. Avem timp, stările de spirit sunt temporare, durerea e temporară chiar și proiectul ăla din facultate la care am lucrat o noapte întreagă de parcă era sfârșitul lumii sau interviul ăla de job pentru care am fi făcut orice sau clientul care ne-a refuzat oferta whatever…

Ce vreau să zic e că viața noastră e făcută din etape-cicluri și pe măsură ce avansăm, ne descoperim ca un Cristofor Columb al propriei persoane. Ne eliberăm de povara lucrurilor inutile pe care le purtăm cu noi de atâta timp pentru a arăta ce importanți suntem. Cu noi cei de azi, important e să fim bine și cu noi cei de ieri important e să facem pace ca să putem merge mai departe. Fără regrete, fără teamă că lucrurile nu vor mai fi la fel, fără piedici pe care ni le punem singuri. Mai sunt multe de explorat. O lume extraordinară ne așteaptă la orizont. 

Love you,

Marina

 First time I came in contact with the idea of life cycles was by pure coincidence. I was walking on the medieval streets of Sibiu… nothing precise. I entered a library that I spoted. The shelves of books with creativity, color and beauty have become the perfect pretext of relaxing for a few moments. I noticed that there was a reading club, right there. All the attention was directed to a lady between two ages, shining of intelligence and wisdom. She was reading something from a book. Taking a book as a veil, I looked at her, absorbing what she said.

… it seemed like she was reading them from an old philosophy book. About Aphrodite and other gods. About philosophers. She mentioned something about Socrates, something about Cicero. I was in a crescendo to gather all this information. I felt like she was going to say something I needed to hear. It was no coincidence that she was there and that I was sneaking off the shelves of books, wanting for me to be a spider who sat quietly in a corner and caught up with everything going on around.

Ups.

 From the shelf where I was, a book landed like a damaged plane directly on the cold floor. All heads turned to me. 

-Ouch!  I mean … I put the book in place without looking at them.

personal evolution
personal evolution

 However, I felt the goodwill of the lady. And I was right. Her gaze invited me to sit with the group. I caught that with the tail of my eye. Not the other but it would have been more comfortable in the chair. As the man who knows what he’s doing, I’m worried about finding something and he leaves me alone. So I chilled. I read a few lines from the book I already had in my hand. After a few moments, Mrs. Sympathetic emphasized a phrase, repeating it several times. He said that “people like snakes change their skin several times over a lifetime. A process that is called snakingshedding in snakes ”

Evrika! 

That was what this was what we expected. I left the bookstore and continued my walk.

Because there are still happy coincidences in the world, one year later I returned this information. How do we change our skin? How do we mean we are no longer the same? Then I rolled back in memories to sleepless nights, unforgettable summers and realized that I also changed my skin a few times.

 From “the girl who wanted to be the smartest in the room” to “I don’t know everything and I don’t reason with all the information people or ideas. And it’s fine.

 “There is some freedom in throwing the reins, in giving up pursuing green horses on the walls just because I believe in my obsession that it must be. 

Goodbye to “how is it possible to talk to me like this?”,

 Goodbye to “I am an angel, the others are evil.”

 Goodbye to “why is it happening to me?”. Goodbye to “victim status”. I understand that there are things that are in my power and things that are not in my power.

 Because indifferently … sometimes I get lost and make the big mistake of believing that things are happening to me. The truth is that the way I create everything that happens to me makes a difference. I learned about perspective, the same perspective that photographers use to get masterpieces.

Looking over my old versions, I realized that I would never be able to go back. That those moments encapsulated in time – no matter how beautiful, sweet, interesting, surprising, are frozen there forever. I stand as proof that what I was is not really who I am. If I were to put the two versions face-to-face and invite them out for a cupcake or tea or coffee or whatever, I would be wow. Because the mentality, the way I see the world now is 360 degrees different. I bet they would look at each other in surprise.

-How could I be so limited, easily impressed, fearful, the more advanced version would say.

-She thinks she knows them all … no, I’m right. I’m stuck at the table with this girl. Of and I have to listen to it. She is talking nonsense that everyone has the ability to create and take responsibility for what is happening to us? Who she even thinks she is to give me- life lessons?

Yes, I agree that they would not get along too well. 

A-ha, a-ha, a-ha. 

personal change
personal change

And so I understood what the lady was saying. Snakes do not complain about the layers of skin that they do not use anymore, yes. Fun for snakes, right? 

As we become more aware of what we want, of who we are, aware of the true meaning of the word. As we open our eyes, it is useless to return to what we were, to us “those who see the world with horse eyes.” To us those who seek to impress, to us those who flee as the apocrats not knowing where to go. So this metaphor of change helps us to put away layers of our mind, heart and all our being to get closer to us, to the core from which we are truly made. We have time, the moods are temporary, the pain is temporary, even that faculty project we worked a whole night like it was the end of the world or that job interview for which we would have done anything or the client who refused the offer whatever. …

What did I mean is that our lives are made up of cycles and as we progress, we discover ourselves as a Christopher Columbus of own-self. We get rid of the burden of unnecessary things we have been carrying with us for so long to show how important we are. With us from today, it is important to be well and with us from yesterday it is important to make peace so that we can move on. Without regrets, without fear that things will not be the same again, without obstacles that we put ourselves. There is much more to explore. An extraordinary world awaits us on the horizon.

Love you,

Marina

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Leave a Reply

Close Menu