Busola mi s-a oprit într-un loc fără nume

Busola mi s-a oprit într-un loc fără nume

For English scroll down

Busola mi s-a oprit într-un loc fără nume. Poteci întunecate duc spre locuri uitate de lume. Câteva cuvinte răsună, se izbesc de pereții de sticlă al unui ecou de atunci. Am cutreierat prin câmpiile acelea de un milion de ori amintindu-mi de tine. Mai aveam încă cele câteva suveniruri strecurate în dar…un voal de mătase, o cană fină din porțelan. M-ai rugat să am grijă de ele. Cele câteva guri de cafea pe care le-am sorbit din acea ceașcă dată de tine…mă făceau să mă fragmentez în bucățele-mii. Muzica..ritmul acela clasic de blues parcă cântat pe legănate într-o cafenea demult. Și o idee care mi se tot învârte prin cap: Privește! Fluturii sunt liberi în diferitele colțuri de lume. Ăsta era semnalul dat, vorba care te-a consacrat în memoria mea vie.

Mi-am amintit de un dans al nostru de dincolo de timp. Când m-ai luat ușor senin pe după braț am tremurat în gând, am închis ochii și te-am urmat. Gesturi care se prefigurează învăluite în mister…am dansat, și am dansat într-o legănare divină curgând așa firesc parcă turnați de o mână misterioasă într-o cupă plină. Cu ochii închiși m-am apropiat de tine. Ți-am atins obrazul. Și tu ai tremurat…o simțeam prea bine. M-ai învârtit într-o piruetă…notele calde se dezintegrau lento. Am dansat cu ochii închiși până în punctul în care melodia s-a oprit și tu- pe nicăieri. În iubire e greu să știi că cineva nu mai are nevoie de tine. Însă nu a fost niciodată cazul pentru noi. Pentru că e ca și cum am sta așa  la infinit, sprijinindu-ne unul de celălalt, fugărindu-ne prin desișul luminos al pădurii, scăldați de razele unui soare care nu arde. 

busola mi s-a oprit
busola mi s-a oprit

Ah, cât de dor îmi e. Te caut ca atunci când grăbit fiind îți cauți cheile fără să sesizezi evidentul. Adică…sunt chiar în mâna ta. Au fost tot timpul acolo. Pe pianul copilăriei tale se mai află și azi reflexia ta. Te priveam din exterior spre interior așa cum o fac și acum. Inaccesibil cum mi te-ai arătat de atâtea ori. Dintre toți oamenii din lume, pe tine nu știu să te citesc. Și îmi place asta…să știi. Pentru că doar așa învăț să iubesc fără să dețin. Ale mele sunt doar aceste lungi nopți de vară…și zumzăitul greierilor pe care mi i-ai lăsat. Oare mă caut de fapt pe mine în tine? Sau despre asta a fost tot? Poate doar m-am atașat de tine și de acest dans al nostru, de ideea ofertantă de a fi doi îndrăgostiți…de a merge prin viață doi împotriva tuturor. De fiecare dată când renunț la tine, tu revii! Ai plecat ca și cum te vei întoarce din clipă în clipă. Parcă te și văd…aiuritule….cu pletele tale blonde, cu ochii tăi vii în care eu mă văd vie. O să găsesc o notă de-a ta scrisă pe undeva pe aici lăsată într-o cutie zicând:

 “Iubita mea, nu o să îți vină să crezi ce am văzut, ce am făcut și ce dor îmi e de tine. Întoarce-te…sunt chiar sub nasul tău. Urmează-mă înspre pădure.”

fluturii sunt liberi
fluturii sunt liberi

 Iar eu cu inima bătând de mirare o să scot un sunet cristalin…o să fug spre poteca noastră care duce spre pădure. Te regăsesc și parcă îmi vine să te cert îmbufnată de la cât de mult te iubesc. Ai vrut să faci să îmi sară inima din piept și acum..iată-mă îmbufnată. Crezi că scapi așa ușor? Pentru fiecare secundă în care ai fost departe o să vreau câte o floare. O să te apuc de braț din nou și o să îți șoptesc ca pe un descântec:

-Privește! Fluturii sunt liberi în diferitele colțuri de lume!

******For English scroll down!

My compass stopped in a numberless place. Dark paths lead to spread places forgotten by the world. A few responsible words, left from the glass walls to an echo since then. I wandered through the plains accelerating from a million times remembering you. We were no longer famous souvenirs slipped in as a gift … a silk veil or fine porcelain cup. You asked me to take care of them. The most important mouths of coffee I sipped from that cup remain in you … made me shatter into my pieces. The music … that classic blues rhythm seems to have been rocked in a cafe a long time ago. And an idea that keeps running through my head: Look! Butterflies are free in different parts of the world. This was the signal given, the word care is a consecrated one in my living memory.

I remembered a dance of ours from beyond time. When you took me lightly by the arm, I trembled in my mind, closed my eyes and followed you. Gestures that foreshadow shrouded in mystery … I danced, and I danced in a divine sway, flowing as naturally as if poured by a mysterious hand into a full cup. With my eyes closed, I approached you. I touched your cheek. And you trembled … I felt too good. You spun me around … the warm notes slowly disintegrated. I danced with my eyes closed to the point where the song stopped and nowhere. In love, it’s hard to know that someone doesn’t need you anymore. But that was never the case for us. Because it’s like sitting like this indefinitely, leaning against each other, running through the bright thickets of the forest, bathed by the rays of a burning sun.

my compass stoped
my compass stoped

Ah, how I miss you. I’m looking for you like when you’re in a hurry looking for your keys without noticing the obvious. I mean … I’m right in your hand. They were there all the time. Your reflection is still on the piano of your childhood. I was looking at you from the outside to inside, as I do now. Inaccessible as you have shown me so many times. Of all the people in the world, I can’t read you. And I like that … you know. Because that’s the only way I learn to love without owning. Mine are just those long summer nights … and the hum of the crickets you left me. Am I really looking for myself in you? Or was that all? Maybe I just got attached to you and this dance of ours, to the tender idea of ​​being two lovers … of going through life against each other. Every time I give up on you, you come back! You left as if you would return at any moment. It’s as if I see you … you fool… .with your blonde hair, with your living eyes in which I see myself alive. I’ll find a note of yours written somewhere left in a box saying:

“My love, you will not believe what I saw, what I did and how much I miss you. Come back … I’m right under your nose. Follow me to the forest. “

fluturii sunt liberi
fluturii sunt liberi

And I, with my heart pounding, will make a crystal clear sound … I will run to our path that leads to the forest. I find you and I feel like I’m arguing with you about how much I love you. You wanted to make my heart skip a beat and now … here I am, sullen. Do you think you can escape so easily? For every second you’ve been away, I’ll want a flower. I’ll grab your arm again and whisper to you like an enchantment:

-Look! Butterflies are free in different corners of the world!

 

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Lasă un răspuns

Close Menu