Veneția- a story to tell

Veneția- o poveste de spus

✨✨✨For English, scroll down!

De îndată ce pășești pe străzile Veneției, te pătrunde ceva. Nu e de la cafenelele aromate care te îmbie cu dulciuri “made in Italy”, alături de un capuccino sau un espresso vero. Nu e nici de la străduțele înguste sau de la gondolele entuziasmate care străbat zilnic laguna.

veneția- a story to tell

Plimbându-te în sus și în jos, vei descoperi curând butici care de care mai colorate, mai pline de viață și de măști. Te vor privi impunător (măștile)  de dinapoia vitrinelor frumos aranjate. Te vor fixa cu privirea în caz că vrei să intri în atelierul vreunui artist care le pictează.

Ai afla că meșterii care le fac sunt “pe cale de dispariție” mai ceva ca dinozaurii din paleontologic. Au avut și au un loc aparte în societatea venețiană. Se numesc “mascherari” și au o breaslă a lor. Sunt din ce în ce mai puțini. Am aflat asta de la Alberto, meșter, înconjurat de măștile lui, la care lucra de zor atunci când l-am întâlnit. Povestește cu străluciri în ochi că e jumătate marocan, jumătate venețian. Meseria de “mascherari” se învață din tată in fiu, la fel și el a preluat-o. Tot de la el, am aflat și secretul din spatele măștilor. Scopul lor- de deghizare era odinioară ceva special, anula ca prin magie structurile rigide ale claselor sociale. Pentru o noapte puteai fi oricine doreai să fii. De la o simplă slujnică până la un duce sau episcop, toți deveneau egali. Azi se pare, e unul din acele lucruri care se pierd o dată cu vremurile. Oamenii le cumpără ca și suveniruri, ca o mărturie a faptului că totul e trecător.

veneția-amintiri

Cum se fac măștile?

Nu, nu e ușor să faci măștile. Ele sunt făcute din “ papier mache” un fel de material special. Se pictează 100% handmade. Durează mult să faci o mască, chiar și o lună. Restul e secret de generații. Asta e ce Albert a binevoit să împărtășească cu o turistă curioasă, în speță eu.

veneția_secretele_măștilor

Veneția e un oraș al artei în general, de asta Alberto nu și-ar imagina cum ar fi să trăiască altundeva, fără măștile lui, fără micile lui bucurii. Creează și asta îi face bine. Asta e ce îmi amintesc de Veneția, dacă ar fi să mă întrebe cineva ce mi-a plăcut mai mult. Îmi amintesc cu drag de o seară geroasă în care destinul a făcut ca eu să intru în atelierul micuț al lui Alberto. Ce m-a îndemnat să intru a fost chiar reflexia lui pe geam. Cu pensula în mână, cu privirea absorbită de arta lui, cu înfățișarea neobișnuită ca a unei statui, purtând cu el o poveste pe care, poate va fi dispus să ți-o spună și ți-e de ai să privești atent oamenii, nu doar zidurile data viitoare când vizitezi Veneția. Fascinant nu? Eu cred că oamenii fac ca un anumit loc să devină special și nu invers. Voi ce credeți?

P.S: From Veneția with LOVE! Dacă v-a plăcut articolul, aștept un like, share și multe, multe povești de călătorie de la voi, dragilor.

Pe curând,

Marina

✨✨✨English version

From  the moment you step on Venice streets, you feel something. It’s not from the flavored coffee shops that  are attracting you with sweets “made in Italy” along with a cappuccino or a vero espresso. It’s not not even from the narrow streets or enthusiastic gondolas that cross the lagoon daily.

veneția- a story to tell

Walking up and down, you will soon discover boutiques that are colorful, full of life and masks. They ( the masks) will look impressive from behind the nicely arranged showcases. They will stare at  you, in case you want to enter the workshop of an artist who paint them.

You will find out that these artists are “endangered”species  more like dinosaurs from prehistoric times. They had and have a special place in the Venetian society. They’re called “mascherari” and have a guild of their own. There are fewer and fewer. I found out this from Alberto, a craftsman, surrounded by his masks, which he worked with precise attention when I met him. He tells with a spark in his eyes, that he’s half Moroccan, half Venetian. The “maschers” craft is learned from father to son, so he took it like this. Also from him, I learned the secret behind the masks. Their purpose of disguise was once something special, canceling the rigid structures of social classes. For a night you could be whoever you wanted to be. From a simple maid to a duke or bishop, they all became equal. Today it seems, it is one of those things that are lost with time. People buy them as souvenirs now, as a testimony to the fact that everything is passing.

veneția-amintiri

No, it’s not easy to make masks. They are made of “paper mache” a kind of special material. Paintingthem is a process 100% handmade. It takes a long time to make a mask, even a month. The rest is a secret kept of generations. That’s what Albert liked to share with a curious tourist, in this case me.

veneția_secretele_măștilor

Venice is a city of art in general, which is why Alberto could not imagine living in another place… without his masks, without his little joy. He has the privilege of creating with his hands and that’s good for him. That’s what I remember about Venice, if anyone were to ask me what I liked the most. I remember a cold evening in which my destiny made me enter the little studio of Alberto. What urged me to come in was his reflection on the window. With the brush in his hand, with the look absorbed by his art, with the unusual appearance of a statue, carrying with him a story that he may be willing to tell you if you will look closely at the people, not only the walls at next time visit Venice. Fascinating right? I think people make a certain place special and not the other way around. What do you think?

P.S: From Veneția with LOVE! If you liked the article, please like and share. I want to hearing many, many travel stories from you, dear ones. Don’t be shy!

See you soon,

Marina

Leave a Reply

Close Menu