Nu ma afectează pe mine!

Nu mă afectează pe mine!

For English scroll down!

 Nu știu voi cum sunteți, da’ eu simt că lumea poate fi uneori un loc crud, terifiant chiar. Artificiile de la început de An Nou,🎉🎊lansate în ritm de dans într-o parte a Pământului s-au transformat rapid într-un vulcan, într-o barieră de foc cumplit pentru o altă parte de pe Terra. Păduri care dispar, oameni cărora apa le ia casa, specii de animale care-și găsesc sfârșitul, miliarde de plastic, miliarde de tone de plastic deversate în mare. Știri care parcă ne apasă de la zi la zi și ne fac să trăim mai cu frică, în anxietate. Cred că de multe ori ne trece prin cap în aceste momente că noi suntem mici că noi nu avem nici o putere, nu putem influența nimic…lucrurile astea doar se întâmplă și ce să-i faci?! Ironia sorții…

Happy New Year!
Happy New Year!

Când ți se întâmplă să  ajungi la o expoziție de fotografie în care tocmai lucrurile astea sunt expuse, toată chestia te poate pune pe gânduri… cel puțin în cazul meu. Avem nevoie să coborâm de pe norul pufos în care ne ducem existența cât se poate de comfortabil. Mai un ceiuț, mai o cafeluță și lucruri precum defrișărea pădurii 🤯💥Amazoniene sau criza refugiaților sau dispariția a jumătate de miliard de specii de animale odată cu incendierea Australiei trec pe lângă.  Par atât de departe de noi întâmplările acestea, ca și cum ar fi vorba de nu-știu-ce-misiune-NASA de găsire a cai verzi pe pereți care nu ne interesează prea mult, totuși simțim o ușoară senzație de excitație că s-a făcut o știre din asta da’ nimic mai mult. Dacă nu vedem cu ochii noștri înseamnă că nu are cum să ajungă la noi pe principiul dacă nu văd cu ochii mei, nu se întâmplă. Nu o să neg, așa gândesc și eu uneori pentru ca alteori să evoc astfel de întâmplări ca subiect de conversație la cafea sau alteori se convertește “Doamne-Ferește!” zis cu părere de rău.

Și cum vă ziceam, ajung la expoziția de fotografie al unui cunoscut centru de cultură, din Paris cu ocazia unei vizite acolo. La primul etaj erau expuse fotografii dintr-o altă lume, cu localnici: femei, bărbați, copii ca și ai noștri care se masacrau unii pe alți pentru resurse, o bucată de pâine. Era și un filmuleț proiectat pe unul din pereții galeriei care înfățișa adevărata cauză a defrișărilor absolut teribile- oamenii, sărăcia cu care sunt obligați să trăiască. De asta pădurea are cel mai mult de suferit. Defrișarea e în mare parte alimentată de consumul de carne sau comerțul ilegal. Tomasso Proti, fotograful care a petrecut 7 luni, acompaniat fiind de jurnalistul britanic Sam Cowie a parcurs mii de kilometri în inima Amazoniei pentru a face un reportaj despre situația reală. Violența și ignoranța distrug totul în jur. Asta am înțeles făcând un tur. Mi-au dat lacrimi și m-am simțit de parcă aș fi fost una dintre acele animale, un copac din acea pădure. La fel și când am auzit vestea cu Australia, m-am simțit ca un Koala rănit. Pentru că sufletul Pământului e rănit de noi, de fiecare în parte. Pentru că suntem interconectați☄☄ și cel mai tare doare indiferența. Oricât de mici credem că suntem, nu este așa. Individual putem să punem de o revoluție colectivă dacă vrem. Nu e nevoie de mult ci doar de a fi mai responsabili, mai uniți. Ce fain ar fi să facem umanitatea cool again…. Cum? Luând atitudine, semnând petiții, făcând donații, susținând o cauză, ceva în care credem și care poate lăsa lumea mai frumoasă decât am găsit-o.

nu ma afecteaza pe mine
Paulo Paulino-militant indigen. A fost asasinat  luptandu-se pentru a opri defrișările ilegale din Amazonia @Copyright Tomasso Proti

Vreau să închei articolul de azi într-un altfel de ton decât unul frumos. Vreau să ne pună pe gânduri unele lucruri. Așa că reproduc discursul de final, al unui film vizionat de curând pe Netflix- Two Popes☄☄💥 (poate l-ați văzut deja, dacă nu aruncați o privire) care spune cam așa: “Vedem o globalizare a indiferenței, o cultură a conflictului care ne face să ne gândim doar la noi înșiși. Ne face să trăim în baloane de săpun, care oricât de încântătoare ar fi- sunt fără substanță. Ne-am obișnuit cu suferința altora. “Nu mă afectează pe mine.”

Nimeni din lumea noastră nu se simte responsabil. “Nu am nimic de-a face cu asta.” De altcineva depinde, cu siguranță, nu eu, nu de mine. Doar că eu vă zic așa- Când nimeni nu e responsabil, de fapt toți sunt.”

Pe curând,

Marina

English Version

I don’t know how you are, but I do feel that the world can be sometimes cruel, terrifying place to be. The fireworks of a Happy New Year,🎉🎊 launched in a dance rhythm on one side of the Earth quickly turned into a volcano, into a barrier of fire for another part of the Earth. Forests that disappear, people whose water takes their homes, species of animals that disappear, billions of plastic, billions of tons of plastic spilled into the sea. News that put a pressure on our day to day lives and making us live with more fear, in anxiety. I think there are many times we think we are helpless, small little people who have no power, we can not influence anything … the things are happening to us? The irony of fate …

And when you happen to be in a photo exhibition where these things are just exposed in pictures, the whole situation can make you think, as in my case. That is why we have the greatest need to get off the fluffy cloud where we can get our most comfortable existence. Things like deforestation of the Amazon forest or the refugee crisis or the disappearance of half a billion species of animals with the fire of Australia seem so far away from us as if it were an I-don’t-know-what-NASA mission ☄☄to find unicorns in space, that we are not too interested in, yet we feel a slight sense of excitement that has been done a news story out of this. Other than that… nothing more. If we do not see it, it does not mean that it has no way of reaching us. We are living by the principle If I do not experience myself, it does not happen…. This is how I think sometimes even myself included. Other times it becomes a topic of conversation at a coffee or just a “God Help” said with regret.

Happy New Year!
Happy New Year!

And as I said, I get to the photo exhibition at a well-known cultural center from Paris in one of my visits. And on the first floor were photographs from another world, with people: women, men, children like us who massacred each other for resources, a piece of bread. There was also a video projected on one of the walls of the gallery that depicted the true cause of the absolutely terrible deforestation – the people, the poverty with which they are forced to live. That is why the forest has the most to suffer. Deforestation is largely fueled by meat consumption or illegal trade. Tomasso Proti,🤯 the photographer who spent 7 months, accompanied by British journalist Sam Cowie, traveled thousands of miles in the heart of the Amazon to make a report on the real situation. Violence and ignorance destroy everything around. That’s what I understood by taking a tour. They gave me tears and I felt like I was one of those animals, a tree in that forest. I also felt when I heard the news about Australia, like a wounded Koala. Because the soul of the Earth is hurt by us, each one by itself. Because we are interconnected and the worst indifference hurts. No matter how small we think we are, this is not the case. Individually we can bring about a collective revolution if we want. It doesn’t take much but just to be more responsible, more united. What in the world has to happen in order for us making humanity cool again …. What? And How? Taking attitude, signing petitions, making donations, supporting a cause, something we believe in and that can leave the world more beautiful than we found it.

it does not affect me
Paulo Paulino Indigenous activist. He died fighting to stop illegal deforestation in Amazonia @copyright: Tomasso Proti

I want you to end today’s article in a different tone than a beautiful one. I want to think about some things. So I reproduce the final speech, of a movie recently watched on Netflix- Two Popes (you may have seen it already, if you don’t take a look) that says something like: “We see a globalization of indifference, a culture of conflict that makes us it makes us think only of ourselves. It makes us live in soap bubbles, which, however delightful they may be, are substanceless. We got used to the suffering of others. “It doesn’t affect me.”

Nobody in our world feels responsible. 🤯💥”I have nothing to do with it.” It depends on someone else, certainly not me, not me. It’s just that I tell you this- When no one is to blame, in fact everyone is to blame. “

See you soon,

Marina

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Lasă un răspuns

Close Menu