Nebulosa sau ce facem cu copilul invizibil?

Nebulosa

Sau ce facem cu copilul invizibil?

For English, scroll down!

😔😔👀👀💚💚 Puterile te-au lăsat ca într-un cârcel și simți imaginea care se divide în capul tău. E chiar portretul tău, cu ochii mari  de la tata. Mândria de a avea ceva moștenit, pe care o duci uneori cu regret, alteori cu înțelegere. Te vezi. Ești prins(ă) într-un spațiu în care timpul nu curge. Se tulbură și își continuă mersul. Lent, atât de lent încât până și picăturile de ploaie curg în slow motion. Secundele și mega secundele dacă există, se dilată atât de mult. Sunetele se amplifică. Ciudat. Le simți, le poți auzi, doar că nu ești sigur. Ai o vagă bănuială de unde vin. Ești prins ca într-un halou, într-o dimensiune înghețată, strivit(ă) fără vlagă.

Strigi și nimeni nu te aude.

 

Pentru că nu obții niciun rezultat, dai să fugi. Vai, dar imposibil picioarele tale turnate în plumb nu te mai ascultă, urechile care altădată puteau percepe cu ușurință sunete îndepărtate, acum redau o polifonia absurdă și ciudată. Ai ajuns să te miști atât de încet încât îți poți auzi gândurile “Normal că nu meriți! De ce nu îți iese nimic așa cum credeai cândva? Poate că, asta cu visele și urmatul inimii sunt niște simple baliverne pentru adormit copiii! Asta e lumea reală, ai niște responsabilități. Nu îți mai permiți să te prostești.” Respiră, e doar una din acele zile.🎈🎈🎈🎈🎈

despre a deveni adult
despre a deveni adult

Fix în acele momente, când ce altădată ți se părea ușor și de la sine înțeles, dintr-o dată se învârte cu tine, cu adăpostul în care îți ascunzi acel gând ascuns de “sunt special” și încrederea în tine. Noi toți avem visele, care ni se mai zguduie din când în când. Similar unui templu care se dărâmă și pe care după trebuie să îl reconstruim. De fiecare dată cu noi resurse, cu niște noi înșine nou-nouți. Nu, nu putem obține tot timpul ce vrem. Și e perfect fain pentru că atâta timp cât vor exista stele pe cer și zâmbete care vindecă, magia există. Adulții sunt doar niște copii cu vise mai mari. Pretențiile cresc, dar adevărul râmâne același. Fericirea stă în lucruri mici. Poate că nu ne iese tot sau tot timpul, dar asta nu înseamnă că ar trebui să dăm uitării unei părți din noi. Entuziasmul molipsitor, bucuria copilărească sunt încă aici, trebuie doar să le folosim pentru a merge mai departe. 🦋🦋🦋🌟🌟🌟🌟🌠🌠🌠🌠

despre a deveni adult
despre a deveni adult

Hei, dar știi ce? E o parte foarte bună în a crește, în a ne reinventa și a da aceste emoții pe față…. e esențial. Mai sunt atâtea de descoperit despre noi, despre oamenii care ne înconjoară, despre acele lucruri senine, cum ar fi mirositul unei flori de câmp, râsul copiilor și curajul de a trăi un pic mai spontan în fiecare zi, alături bineînțeles de responsabilitățile care au venit prin poștă de îndată ce am pășit pe o nouă treaptă de evoluție, cea de adult. În rest, noi să fim bine cu noi și să ne găsim un scop care să facă să se merite toată această nebuloasă pe care o trăim. Vă trimit pupici!💚💚💚💚

Pe curând,

Marina

English version

😔😔👀👀💚💚 Powers have left you in a hurry and the image is splitting into your head. It’s just your portrait, with big eyes inherited from your dad. Pride of having something you sometimes keep with regret, sometimes with understanding. You see, you are caught in a space where time does not flow, the springs are not disturbed by your continuous walk. So slowly that even the drops of rain flow in a tired motion. Seconds and mega seconds, if any exists, are enlarging so much. The sounds are amplified. Strange. You feel them, you can hear them, but you’re not sure where all this comes from. You have a vague suspicion. You are trapped in a halo,of a frozen size, crushed without any force.

Scream and nobody will hear you.

Because you do not get any results, you run. Moreover, your legs r legs can no longer obey, the ears that once could easily perceive distant sounds, now give off an absurd and strange polyphony. You begin to move so slowly that you can hear your thoughts “Of course you do not deserve! Why does nothing come out of what you could do as you once thought? Perhaps, this thing with dreams and the  following your heart is just some simple bedtime stories for sleeping children! This is the real world, you have some responsibilities. You can not afford to fool yourself. ” Breath, it’s just one of those days.🎈🎈🎈🎈

being an adult
being an adult

Fixed in those moments, when what once seemed easy and self-evident, it suddenly turns around with you, with the shelter in which you conceal that thought hidden from “I am special” and the trust in you. We all have dreams that are shaking us from time to time. Like a temple that breaks down and which we must reconstruct afterwards. Every time with new resources, with  new us. No, we can not get all the time what we want. And it’s really cool because as long as there are stars in the sky and the smiles that heal, magic exists. Adults are just kids with bigger dreams.The expectations are growing also bigger, but the truth remains the same. Happiness can be found in small things. Maybe it does not come out all the time, but that does not mean we should forget about some part of us. The contagious enthusiasm, the childish joy, are still here, we only need to use them as a fuel to move on.🦋🦋🦋🌟🌟🌟🌟🌠🌠🌠🌠

adult
adult

Hey, but you know what? It’s a great part to grow and reinvent us …. it’s essential. There are still so many discoveries to be made… about us, about the people around us, about those serene things, such as the smell of a field flower, the laughter of children and the courage to live a little spontaneously every day, alongside of course with the responsibilities that came as soon as we stepped in a new stage of evolution, the adult phase. Otherwise, let us be good with ourselves, peaceful, and find a purpose that deserves all this nebula that we live in. I send you kisses … on the forehead!💚💚💚💚

See you soon,

Marina

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Leave a Reply

Close Menu