La metrou: comedie într-un singur act

La metrou:

 comedie într-un singur act

***No English translation, possible here!

La metrou, nu se ajunge ușor, mai ales dacă alergi cot la cot cu ceilalți pasageri disperați ca și tine. Nu vă imaginați că cineva va obține un trofeu la final pentru că a ajuns primul, miza e să ajungi sardină într-o conservă marca Primăria Capitalei. E o lume sub-acvatică, sub-terană, sub-tot ce vrei. Nu mă credeți pe cuvânt. “Ia cu paine, cum spunea bunica. Ia cu paine, maică! “ Uneori, așa e. Să digeri mai bine ce-ți displace ai nevoie de pâine, răbdare și umor. Ia cu răbdare, ia cu umor. Viața le dă, noi le luăm.

Ei, ce să-i faci…vorba poetului “ trădare, trădare da’ s-o știm și noi! ” E logic mai ales când îți surprinzi vecinul sau vecina chicotind la mesajele Făt-Frumosului tău virtual de pe Facebook. Pe principiul, dacă informația nu circulă, lumea stagnează, bătrânica simpatică “mustăcește” și probabil se gândește la Ionel al ei. El nu știe să fie romantic. Și așa ….te pomenești cu nițică invidie. Să moară și capra vecinului, de ce nu? La metrou e fain, fain de tot. N-au nici nemții, nici francezii atmosferă ca la noi. Nu mai găsești ca la București.

 

 

Martorii pot să confirme. Cu vioara, ei cântă de zor la metrou; ei văd ce tu nu vezi, o mare de rechini, de delfini și de pești comunitari But, it’s alright, vorba cântecului. Noi să fim sănătoși. Și așa, într-o lume subacvatică, unii aleg să fie balene. Târziu, târziu, dincolo era mai cu spațiu. Aici unde te-ai nimerit tu, îmi pare rău bietul de tine. Lângă o doamnă balenă, te trezești că îți iese icrele din tine, da’ lasă mai ai doar o stație până la Unirii. Și tot așa…

Grafitti pe ziduri la metrou, ca alga pe vreun deșeu dezorientat în Berceni, sau ca încălzirea globală în gândurile politicienilor orgolioși, se întâlnesc toate undeva. Grafitti pe fețele oamenilor stresați, grafitti pe chipul cerșetorilor triști, grafitti pe tot ce mișcă.  La metrou, arta prinde contur obscur. E de la întunericul care se țese asemeni unei pânze de păianjen, grafitti pe fețele conductorilor stresați. Și lumea subacvatică redevine stradală ca visele noastre ale tuturor. Eu nu știu să spun povești care să sune frumos, eu pot să constat că la metrou se întâmplă ceva. “Și am încălecat pe-o șa și v-am spus comedia așa…”

***Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplătoare.

*** Dedicat cunoscătorilor

 

Leave a Reply

Close Menu