Fiica ceasornicarului- o carte care te va bântui mult timp…

Fiica ceasornicarului

 o carte care te va bântui mult timp…

Read time: 5 minutes

For English scroll down!

Lumea pune preț pe pietre strălucitoare și pe talismane, dar uită că talismanele cele mai puternice sunt poveștile pe care le depănăm pentru noi înșine și pentru alții”. Așa se termină cartea care a început o revoluție sufletească 🎈🎈👀👀și care m-a ținut cu sufletul la gură, până la ultima picătură. Și ca asta să se întâmple e nevoie ca atenția- “să fie prinsă în plasă”, cum s-ar spune. Îmi plac cărțile misterioase, experiențiale, unde ești implicat și tu ca cititor, care te lasă pe tine să rezolvi puzzle-ul întâmplărilor. Cartea de care vă zic e suficient de intensă, cât să simți că ai trăit ceva, pe parcursul celor aproape 500 de pagini. Dacă ținem cont și de călătoria în timp și spațiu pe care o propune autoarea, atunci nu avem de ce să ne mirăm că romanul Fiica ceasornicarului, al australiencei- Kate Morton (*publicat la editura Humanitas Fiction) a ajuns bestseller New York Times și bestseller internațional nominalizat la Indie Book Awards.

fiica ceasornicarului Kate Morton

Cartea abordează teme precum trecerea timpului, 🦋🦋natura, noțiunea de cămin,🏠 istoria tulbărătoare a epocii victoriene din Londra, 🔮🔮cu vânzători ambulanți de ace de croitorie sau scriitori de petiții, 💚👀💛💛pasiunea pentru conace vechi și poveștile pe care le ascund. Nu în ultimul rând, la loc de cinste se află relațiile umane: relațiile de frăție, părinți-copii, relațiile de cuplu sau relațiile de prietenie, pictate de un ochi fin și atent la stări interioare- impercebtibile, la conflicte ce țin de efemeritatea naturii umane. Pe scurt e o poveste despre cum vieți omenești și locuri reale se pot succeda de-a lungul unor generații, întretăindu-se toate într-un punct comun, dincolo de timp. Am râs, am plâns, am empatizat cu unele dintre personaje, pe altele le-am acceptat așa cum sunt și pe altele o să le las să mă bântuie, multă vreme de acum încolo. Ca să descoperiți la cine anume mă refer, e necesar să vă dați seama și singuri, parcurgând cartea.

o carte care te va bantui

Vă las mai jos acele citate care merită o privire mai atentă și ceva timp de reflecție♥♣♠♦:

“Glasul ei suna ca un clopoțel, pur și nepătat, și lui îi venea să fugă și s-o cuprindă pe după umeri, s-o prevină că viața putea fi brutală, nemiloasă, rece și istovitoare. Voia să-i spună că totul era fără nici un sens, că cei buni mureau prea tineri, fără nici un motiv, că lumea era plină de oameni care căutau să-i facă rău și că nu era posibil să știi ce te așteaptă după colț înaintea ta. Și totuși….[….] fără întuneric, nimeni n-ar vedea vreodată stelele.”

💛

“Era prea onest, prea direct. Lumea de acum, era un clopot subțire și transparent și toți reușiseră să intre sub el. Dar el era prea greoi pentru asta. Se afla în afara timpului: era prea bătrân ca să se comporte asemenea celor tineri entuziaști și prea tânăr ca să se alăture celor lipsiți de orice speranță. [….] Nu se simțea legat de nimeni și de nimic.”

💛

“Sentimentalismul era insipid și înțepenit, pe când nostalgia era vie, dureroasă. Reprezenta o atracție profundă, înțelegerea faptului că trecerea timpului nu poate fi oprită și că nu există nici o cale de a redobândi o clipă, o persoană sau de a face lucrurile altfel.”

💛

“Curiozitatea era o trăsătură pe placul meu și care mi s-a părut întotdeauna că e o cerință obligatorie a vieții. Ce scop ar avea cazna de a merge înainte, dacă nu ar fi curiozitatea care să lumineze drumul?”

💛

“Și acum i-a venit în minte că poate ar fi trebuit să fie mai relaxată. Să riște și, da, uneori să dea greș. Să accepte că viața e complicată și că se pot face și greșeli, dar că de multe ori nici nu sunt adevărate greșeli, căci viața nu este lineară, ci este alcătuită din nenumărate alegeri mai mari sau mai mici, făcute zi de zi.”

Pe curând și lectură plăcută,

Marina

English version

“The world prays for brilliant stones and talismans, but forgets that the strongest talismans are the stories that we have for ourselves and for others.” This is the end of the book that started a soul revolution in me, 🦋🦋💚💚🎈🎈👀and who kept my mouth shut to the last drop. And to do that, the attention needs to be “caught in the net”, as it would be. I like the mysterious, experiential books, where you are involved as a reader, who let you solve the puzzle of events. Which are intense enough to feel that you have experienced something during the 200, 300, or 400 pages of the book. If we take into account the journey in time and space that the author proposes, then we have no reason to wonder why the  australian novel The Clockmaker’s Daughter – Kate Morton (* published at Humanitas Fiction) has become the bestseller of the New York Times and bestseller international nomination for India’s Book Awards.👀👀👀🔮🔮🔮🔮💛💛💛💛🏠♥♣♠♦

clockmakers-daughter-serendipity-blog
Clockmaker’s Daughter- Photo Credit www.panmacmillan.com

The book addresses themes such as the passage of time,  🦋🦋the notion of home,🏠 nature, the troubled history of the Victorian epoch in London, 🔮🔮with tailor-made tailoring needles or petitioners, 👀👀the passion for old mansions, and the stories they hide. Last but not least, the human relations are put in the place of honor: brotherhood relationship, child-parents relationship, couple or friendship relations, painted by a fine and careful eye to imperishable inner states, conflicts related to the ephemeral nature of humanity, revealed all along. Long story short, it is about how human lives and realities can be succeeded along generations, all of this having a common point, beyond time. I laughed, I cried, I empathized with some of the characters, I accepted others as they are, and I let others haunt me for a long time now. To find out who I am referring to, you need to figure it out for yourself by reading the book.🔮🔮

haunting books

I leave you below those quotes that deserve a closer look and some time of reflection:♥♣♠♦

“Her voice sounded like a bell, pure and unspoiled, and he came to run away and wrap it around her shoulders, to prevent her that life could be brutal, ruthless, cold and exhausting. He wanted to tell her that it was all meaningless, that the good ones died too young, for no reason, that the world was full of people who wanted to hurt them, and that it was not possible to know what was waiting for you around the corner before you. And yet … …. […] without darkness, no one would ever see the stars.

💛

“He was too honest, too direct. The world now was a thin and transparent bell, and they all managed to get under it. But he was too heavy for that. He was out of time: he was too old to behave like the young enthusiastic and too young to join the hopeless. […] He did not feel attached to anyone and anything. “

💛

“Sentimentalism was insipid and stiff, while nostalgia was alive, painful. It was a deep attraction, the understanding that the passage of time can not be stopped, and that there is no way to regain a moment, a person, or to do things differently. “

💛

“Curiosity was a feature I liked and that always seemed to me to be a mandatory requirement of life. What purpose would it be to go forward, if it were not the curiosity that would enlighten the way? “

💛

“And now it occurred to her that she might have been more relaxed. To risk and yes, sometimes to fail. To accept that life is complicated and that mistakes can be made, but that there are often no mistakes, for life is not linear, but it is made up of countless bigger or smaller choices made daily. ”

See you soon,

Marina

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Leave a Reply

Close Menu