Gânduri despre ce a trecut

 

Gânduri despre ce a trecut

🍁🍁🍁For English, scroll down

Aș fi vrut să mă gândesc la ea altfel decât o fac… și totuși… iată-mă aici, dezgolit de păsări călătoare, de frunze, de dor. E timpul să mă resemnez pe față, să-i dau drumul chiar acum. Iubesc un paradox,✨😘 când pleacă, îmi ia de îndată tot, tot ce am crezut că dețin. În fața ei devin neputincios sau naiv mai bine zis, un fel de spectator al unui show cu intrare liberă pentru care ajung să plătesc bilet de intrare. Sunt străin de mine însumi, de nebunia care m-a cuprins, iubind-o pe ea. La piept s-au strâns toate acele lucruri, pe care vroiam să i le zic și nu găsesc cuvinte să mă pot exprima.

gânduri despre ce a trecut_toamnaa

Toate astea pentru ce? Sunt fermecat de o artistă fără inimă; așa cum este și această Toamnă a mea, de care m-am lăsat vrăjit. Are un talent unic, de care nici măcar poeții, care o laudă în ode și în imnuri, nu știu. S-a născut pentru a fi 🍂🍂🍂arhitect peisagist. Cei răniți de frumusețea lucrărilor ei, o pot adeveri. Se pricepe în a proiecta un univers magic, perfect echilibrat, în care căderea fiecărei frunze e cronometrată și presetată pentru ca rezultatul vizual final să fie pe măsură. Știe exact ce culoare merge pe ce tip de frunză și unde să plaseze fiecare pietricică. Astfel, ea recreează covorul acela de frunze care ne bucură privirile nostalgice. Ne înșeală sufletul cu gustul suculent al mustului proaspăt sau cu rodul bogat al fructelor, al gutuilor dolofane. Ne gâdilă simțurile cu diferite esențe și parfumuri. Ne promite paradisul, și noi niște fraieri…. asemeni Evei mușcăm din mărul roșu îmbujorat, ademeniți de o promisiune falsă…la fel, picăm în plasă, o plasă fatidică. Descoperim odată cu venirea iernii că ni s-a vândut o iluzie, tentantă, dar tot iluzie rămâne. Se joacă până și cu lumina pentru a fi sigură că ne minte până în cele mai fine detalii- defect profesional…ce să mai?! Ne distrage atenția cu toate briz-brizurile de care e în stare.

gânduri despre ce a trecut_toamna

Și eu, nefericitul îndrăgostit de un asemenea fenomen, mă trezesc în fiecare dimineață cu o apăsare din ce în ce mai mare. Nu am s-o mai văd pe netrebnică. Asta nu e nimic, comparabil cu ce o să urmeze, 🍁🍁🍁imposibilitatea de a mă regăsi. Nu pot decât să celebrez această melancolie. O să mă refugiez într-o carte bună, o pereche de șosete flaușate și o ciocolată caldă alături.

Pe curând,

Marina

English version

I would have thought about it differently than I do … and yet … here I am, left without the singing birds, without the leaves, longing. It’s time to resemble, to let it go right now. I love a paradox, ✨😘when she leaves, immediately takes everything away, everything I thought I had. In front of her, I become helpless, a poor naive, a kind of spectator at a free entry show for which I get to pay an expensive entry ticket. I am a stranger to myself, to the madness that has conquered me, by loving her. There were all those things that I wanted to say to her and I cannot find words to express myself.

thoughts about autumn

All this for what? I am enchanted by a heartless artist; as is this Autumn of mine, which I have cast aside. It has a unique talent that even the poets, who praise it in the ode and in the hymns, do not know. She was born to be a 🍂🍂🍂landscape architect. Those wounded by the beauty of her works can prove it. She is able to design a magically, perfectly balanced universe where the fall of each leaf is sheduled and preset so that the final visual result to let you speechless. She knows exactly what color goes on which type of leaf and where to place each pebble. Thus, she recreates that carpet of that enjoys our nostalgic looks. She deceives our soul with the juicy taste of fresh fruits or the rich taste of the chubby quince. We are thirsty in our senses by the different essences and perfumes. She promises the paradise to us, and we …. like Eve we bite from the poisened red apple, lured by a false promise … so, we fall into the net, a fatigue net. We discover with the coming of winter that a tempting illusion has been sold to us, still the illusion. She plays with light to make sure that we are fooled to the finest details – professional defect … what else can we say?! She distract our attention with all the breeze-breezes, she s capable of.

thoughts about autumn

And myself , the unfortunate individual in love with such a phenomenon, I wake up every morning with an increasing pain. I will not see her anymore. That’s nothing, comparable to what’s going on,🍁🍁🍁 the impossibility of finding myself. I can only celebrate this melancholy. I’ll take refuge in a good book, a pair of flaky socks and a hot chocolate next to me.

See you soon,
Marina

 

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Leave a Reply

Close Menu