De ce ai nevoie să crezi în ceva ? O conversație deschisă cu tine….

De ce ai nevoie să crezi în ceva ?

O conversație deschisă cu tine….

Ecouri absente preumblă pe străzile acum ceva timp înțesate de trecători, de căței ai nimănui, cu oameni ai străzii, bătrânele adunate cârd, câțiva vânzători ambulanți de mărțișoare, câțiva directori care stăpâneau odată liste lungi de taskuri. Azi, de la ferestrele acelorași oameni se aud păsări ciripind a primăvară, care își povestesc poate cu nedumerire una alteia ce s-a întâmplat.

Dincolo de această atmosferă mai izolată suntem noi cei care așteaptă cu sufletele la gură o nouă zi, un nou răsărit. Unii triști, alții neastâmpărați, câțiva plictisiți, alții optimiști și unii plini de resentimente. Dincolo de asta, vedem o mare de voci- delimitate drastic între cei patru pereți ai unui cuib de beton. Mintea noastră astfel constrânsă se revoltă cu încăpățânarea unei păsări ușor sălbăticite. 

Noi ce obișnuiți să funcționăm pentru ideea de a face ceva productiv suntem brusc aduși în postura de a fi. Închiși în propriul sine ca o vorbă din bătrâni care ne prinde din urmă: “Orice ai face, tot de tine dai”. Realizând că oricât ne-am împotrivi, oricât am țipa suntem momentan acel peruș în colivie pe care îl stresam copii fiind de dragul jocului, bineînțeles. Vedem dintr-o dată ce nu puteam. 

Oamenii pe care i-am fi putut aprecia, locurile în care am fi putut fi, lucrurile mici care meritau întreaga noastră recunoștință, toată viața care mustea acolo pentru noi doar că noi nu eram niciodată acolo. Prinși, duși mereu cu gândul într-un viitor euforic și nesigur proiectat cu măiestrie de noi.

sensul vietii @Paula Braconnot
sensul vietii @Paula Braconnot

Doar că așa cum păsările călătoare au zborul în sânge chiar ca acel peruș închis în siguranță, așa și mintea noastră va avea nevoie să se preocupe de diverse gânduri. Va continua să toarcă, să scârțâie în gol, lăsându-ne pe noi ca niște umbre de mâna a doua a celor care am fost odată. Ne e atât de cumplit de frică să dispărem deși tre‘ să recunoaștem că nu știm să trăim pe bune. Nu știm.

Cum poate o pasăre care zboară full time să își închidă viața între patru pereți?

Ei bine, ce credem ne schimbă viața. Devine o a doua natură, un fel de piele invizibilă care ne creează personalitatea fără să o realizăm. 

Claustrofobii cred mai presus de orice în frica lor de spații închise și te vor părăsi când ți-e lumea mai dragă când propui liftul ca mijloc de teleportare.

 Budiștii îți vor vorbi cu înfrigurare de lumea pagodelor și a reîncarnării, iubitorii de avocado îți vor enumera cu pasiune beneficiile fructului. 

Cei care cred în fantome se vor putea jura că au văzut una. 

Jucătorii la pariuri vor insista să joace crezând că data următoare vor câștiga în sfârșit. (Într-un studiu publicat recent s-a analizat de ce oamenii care joacă la loterie chiar sunt fericiți deși își dau practic foc la bani. Poți vedea întregul studiu AICI!) Hm….răspunsul arată că nu câștigul îi incită pe oameni ci bucuria. Bucuria de a spera să câștige e mai reconfortantă decât faptul de a ști 100% cum va ieși! Riscul sau ideea de a lua viața în piept e ceea ce ne face să ne simțim mai puternici, mai capabili că putem face față. Speranța că putem face față e ceea ce ne ajută să rămânem focusați, engaged pe ce se întâmplă în arenă. 

conversatie deschisa
conversatie deschisa

Cu alte cuvinte ceea ce credem ne eliberează sau ne închide pentru totdeauna în captivitate. 

Articolul se apropie de final așa că mai înainte să închid jurnalul ca să pun pe repeat melodia care m-a inspirat să scriu astăzi, te las cu o temă de reflecție. În ce alegi să crezi? În aripile tale care nu pot zbura temporar? Sau în zbor? În frica de viitor sau bucuria de a trăi acum aici? În frica de ziua de mâine sau în bucuria de a trăi? Pe ce vrei să se întâmple sau pe ce nu vrei? Pierdem….câștigăm….mergem înainte. 

Ai grijă de tine. 

Pe curând,

Marina

🌼🌼🌼🌼For English scroll down!

Absent echoes populate the streets for some time in the absence of passers-by, street dogs, homeless people, old people gathered in the streets like sparrows in the tree branches, some street vendors, some directors who owned long list with tasks. Today, from the windows of the same people are heard by the spring, being careful that it cannot be called a change of time.

Beyond this more isolated atmosphere we are the ones who are waiting for a new day, a new dawn. Some sad, some unhappy, some bored, some optimistic and some resentful. Beyond that, we see a sea of ​​voices sharply delimited between the four walls of a concrete nest. Our constricted mind revolts with the stubbornness of a slightly wild bird. Us who are used to be  working for the idea of ​​doing something productive are suddenly brought into simply being. 

Enclosed in its own accord as an old saying that catches up with us: “Whatever you do, you cannot escape yourself”. Realizing that no matter how hard we resist, no matter how much we scream, we are currently like the parrot in the cage that we stressed when we were children for the sake of the game, of course.

 We suddenly saw what we couldn’t. The people we could have appreciated, the places we could have visited, the little things that deserved our full gratitude, the whole life that was there for but we were never there. Trapped, always led by some thought into an euphoric and uncertain past or future, masterfully crafted by us.

sensul vietii @Paula Braconnot
meaning of life@Paula Braconnot

Similar to the birds that have the flight skills in its blood even when they are trapped, so our mind will need to worry about various thoughts when it feels the opression. It will continue to tossing, to squeaking empty, leaving us as a second-hand shadow of those we once were. We are so scared of fear that we will disappear even though we have to admit that we do not know how to live for truly, madly, deeply. We do not know.

How can a bird that was flying full time can give up to its ability in order to close its life behind the walls?

Well, what we think changes our lives. It becomes our second nature, an invisible skin creating our personality without realizing it.

 Claustrophobes believe above all in their fear of confined spaces and speak to your parents while the world is later proposed to rise in the middle of teleportation. 

Buddhists will speak well to you about preserving the world and reincarnation.

Aavocado lovers will list you with benefits for the benefits of the fruit. 

Those who believe believe in ghosts will be able to swear that they have seen one.

 Betting players will insist on playing believing that the data can speak at the end. (In a recently published study it was analyzed what people’s care, lottery accompaniment are really happy even though money is already practiced. You can see  the study HERE!) Hm …. The study shows that what makes people that are betting is the positive expectation of winning not the actual prize. The risk or idea of ​​taking life in our own hands is what makes us stronger, confident that we are going to find a way, , more able to cope with difficulties. The hope that we can cope and what can help us stay focused, committed to battling the arena. 

In other words,what we believe releases or is locking us up in captivity forever.

The article is close to the end before closing the diary so I can put the song that inspired me today in writing, I leave with some reflections. What do you choose to believe? Do you believe in the fear of the future or the joy of living now? In the fear of tomorrow or the joy of simply living? Focusing on what we want to happen or on what we don’t? We lose… we win, we are moving forward.

Take care of yourself!

See you soon,

Marina

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Lasă un răspuns

Close Menu