Cum se întâmplă practic, miracolele?

Cum

se întâmplă practic, miracolele?

For English, scroll down!

A existat odată o fată care avea un ciob micuț, imperceptibil în inimă care o făcea să vadă viața într-o nuanță gri-cenușiu. Trăia într-un palat modern gri-cenușiu denumit generic apartament, înconjurată de oameni-cenușii denumiți generic cetățeni. Frunzele copacilor, sunetele păsărilor erau trase, triste.☄☄☄☄

Într-o zi care părea ca oricare alta, fata a vărsat o lacrimă care i s-a prelins ușor pe obraz, s-a făcut râu și i-a curs în inima, ca ploile de vară care cad pentru a curăța pământul. Ce simțea acum era unic și etern în același timp. Fibră cu fibră, corpul ei prindea culoare, obrajii i se aprinseseră de un roz-căpșună. Ochii îi străluceau intens a mirare, a bucurie și extaz. O stare de înțelegere punea stăpânire pe întregul ei corp, dezghețând cerul la care mai privise de atâtea ori doar că niciodată așa. Florile aveau dintr-o dată un miros viu, oamenii erau calzi, afectuoși unii cu ceilelți. Lumea întreagă se transforma în jurul ei.😍💙☄☄☄☄

A exclamat într-un strigăt, feeric către Univers:

-Dragă Universule, cum poți fi așa de frumos? De ce nu am putut vedea mai devreme ce culori minunate se află în jurul meu. Hi-hi-hi-hi! E un miracol, e un miracol să pot vedea ce oameni minunați mă înconjoară, câte posibilități. Mulțumesc!😍

miracolele sunt peste tot
miracolele sunt peste tot, Sursa: Pinterest

Rândurile de mai sus mi-au curs pe foaie atât de năvalnic, că nu aș avea cum să le las uitate într-un colț. Dragilor, din momentul în care ne deschidem la posibilitățile infinite ale vieții și o lăsăm să curgă firesc prin noi, devenim exact ca fata și miracolul ei de a vedea lucrurile altfel. Din acel moment în care ne deschidem ochii cu adevărat, vom vedea sincronicități minunate întâmplându-se peste tot în jur. De la funcționara de la ghișeu care se oferă să te scoată la o cafea, la invitația pe care ai primit-o pe mail la concertul tău preferat, la această seară în care stelele se văd atât de mari, de proeminente de parcă ar vrea ca tu să le vezi. Și sunt sigură, că poți completa exemplele mele, cu altele pe care le-ai trăit chiar azi. Pentru că de multe ori noi trăim totul prin ciobul care ne întunecă vederea, visele. Pentru că ce vrem să vedem e doar chenarul acela ticsit, care ne limitează. Tu nu înțelegi, o să spui. Eu chiar fac totul corect, ceilalți sunt nașpa. Ceilalți au ceva cu mine, serios! Pur și simplu nu mai suport. Și o să adaug: Dar tu? Tu nu alimentezi în nici un fel? Tipul care te scoate din sărite, pe românește…e prima oară când ți se întâmplă să simți asta?💙

 Ei bine, eu îți mărturisesc deschis că mă scotea din sărite ploaia acu ceva timp. Nu suportam ideea că trebuia să ies. Ziua mea era mai nostalgică pentru că afară ploua. Nu suportam tunetele, nici fulgerele, nici hainele care mi se lipeau reci de trup, nici umbrela pe care trebuia să o port cu mine peste tot. Până într-o zi în care am zis…c’mon! Și dacă se va întâmpla ca ploaia asta să țină etern? Dacă ar ploua tot timpul? Viața mea ar fi atunci tot timpul una deplorabilă, tristă, m-aș izola și nu aș mai ieși din casă pentru restul zilelor? Nuuuuu, și să ratez toată distracția pe care o presupune exploratul pe afară? Atunci am avut acela….moment de aha, cred că știu. Ploaia nu mi-a greșit cu nimic, eu o văd nașpa. Percepția mea era buclucașă. Așa că mi-am luat inima în dinți și am învățat să dansez în ploaie, să mă bucur de ea, să o transform treptat în sursă de inspirație. Zâmbesc pentru că știu că și tu poți face la fel cu oamenii, lucrurile care te deranjează. Uneori miracolul înseamnă doar să privești cu alți ochi! Dacă ați ajuns până aici cu cititul, vă provoc să vă gândiți la miracolele din viața voastră.

P.S: Tu ești miracolul! 😍💙☄☄☄☄

Pe curând,

Marina 

Once upon a time, there was a girl who had a little glass shard, imperceptible in her heart that made her see life in a gray-gray hue. She lived in a modern gray-gray palace generically called an apartment, surrounded by gray-people generically called citizens. The leaves of the trees, the sounds of the birds were drawn, sad.💙☄☄☄☄

On a day that seemed like any other, the girl shed a tear that easily seized on her cheek, made a river and ran into her heart, like the summer rains falling to clear the earth. What he felt now was unique and eternal at the same time. Fiber to fiber, her body was colored, her cheeks flushed with a strawberry-pink. Her eyes were bright with wonder, joy and ecstasy. A state of understanding seized her whole body, defrosting the sky she had seen so many times before, only that it had never been. The flowers suddenly had a vivid smell, the people were warm, affectionate to each other. The whole world was turning around her.😍💙☄☄☄☄

She exclaimed in admiration to the Universe:

Dear Universe, how can you be so beautiful? Why couldn’t I see earlier what wonderful colors are around me. Hi-hi-hi-hi! It’s a miracle, it’s a miracle to see what wonderful people surround me, how many possibilities. Thanks!😍

Serendipities
Serendipities

The rows above ran so hard on the piece of paper that I couldn’t have forgotten them in one corner. Dear ones, from the moment we open ourselves to the infinite possibilities of life and let it flow naturally through us, we become exactly like her face and miracle of seeing things differently. From the moment we truly open our eyes, we will see wonderful synchronicities happening all around. From the woman banker that offers to take you out for a coffee, to the invitation you received in the mail at your favorite concert, to this evening when the stars look so big, prominent as if they want to you see them. And I’m sure you can complement my examples with others that you have experienced today, maybe. Because many times we live everything through the shepherd that darkens our eyesight, dreams. Because what we want to see is just that tight border that limits us. You do not understand, you will say. I really do everything right, the others are crap. The others have something with me, seriously! I just can’t stand it anymore. And you? You’re not feeding in any way this situation? The guy who annoys you … is this the first time that happens for you to feel that?

Well, I openly confess that I was jumping out of the rain. I couldn’t stand the idea that I should go out. My day was more nostalgic because it was raining outside. I could not bear the thunder, nor the lightning, nor the clothes that stuck to my body- cold, nor the umbrella I had to carry with me everywhere. Until one day I said … c’mon! And what if this rain will last forever? And if it would rain all the time? Would my life then be a sad, sad time, would I isolate myself and not leave the house for the rest of my days? Noooooo, and miss all the fun of exploring the outside? Then I had that one… .aha moments. I know. The rain didn’t do anything wrong to me. My perception was doing the harm. So I took my heart in my teeth and learned to dance in the rain, to enjoy it, to gradually turn it into an inspiration. I smile because I know you can do the same with people, things that bother you. Sometimes the miracle just means looking with other eyes! If you’ve come this far with reading, I challenge you to think of the miracles in your life.

See you soon,

P,S: You are the miracle!😍💙☄☄☄☄

Marina

 

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Leave a Reply

Close Menu