Călăul

Călăul

„Stă în fața ta ca o pânză goală, ca o foaie pe care nu ai mai avea ce să scrii și îți trimite săgeți. Știi ce urmează…..”

For English, scroll down!

I se spune Călăul👀😠și are o față aspră, în care parcă s-ar fi adunat toate mustrările din lume. Își poartă trupul greu, încins la brâu cu o curea lată din piele. Respiră atât de zgomotos încât la răstimpuri pare să se clatine acoperișuri. Nu ascultă de nimeni și de nimic- și nu iartă. Se folosește de glasul său aspru ca de un bici făcut din os atunci când amenință. Lovește și știe să o facă din toate încheieturile. Unii îl admiră, alții îl scuipă pe la spate, toți însă la comun, i se supun. Nu din respect ci dintr-o  frică organică, similară cu aceea care stă la baza omenirii.

‼‼‼‼‼⁉

Stă în fața ta ca o pânză goală, ca o foaie pe care nu ai mai avea ce să scrii și îți trimite săgeți. Știi ce urmează. Se apropie de trupul tău plăpând. Îți șuieră printre dinți că „ai să vezi ce pățești”. Își ia biciul. Și începe. Te lovește în rafale peste față, peste mâini, peste spate, peste pulpa piciorului, la piept.

💙💙💙🌀Fără ca tu să realizezi, lovindu-te, ți se atinge de suflet.

Și nu ai cum să țipi, dacă țipi nu faci decât să întețești furtuna. Te uiți în liniște și îți ții gura închisă, ca de fiecare dată. Ai dreptul să mănânci o dată cu el, să taci o dată cu el, să respiri o dată cu el. Călăul te vede, numai că de data asta loviturile îți prind pielea fină ca într-un vals sângeros și țepii biciului ți se atașează ca niște accesorii nedorite de trup.

‼‼‼‼‼⁉

„Dă, și dă… dă din bici.” O clipă umorul parcă se revoltă în tine. Și te apără cu aripile lui. Cine e acest călău? ‼‼‼‼‼⁉Călăul nu e altceva decât o parte din noi înșine, ca un organ cu care suntem forțați să trăim, acel organ al nemulțumirii de sine, al perfecțiunii întruchipate pe care ne-o autoimpunem.🌀😠 La cel mai mic sunet se activează, la cea mai mică inițiativă se multiplică, se transformă, la cea mai mică speranță se ambalează, la cel mai timid gând, începe să latre. Îl cunoști de mult, poate dacă stai bine să te gândești chiar mai dinainte să te fi născut, l-ai moștenit de la ai tăi. Și totuși…azi ești aici și ceva te face să crezi că ai găsit antidotul împotriva Călăului.

Se pronunță simplu: I-u-b-i-r-e!💙💙💙

❤ English Version

It is said to have a rough face, in which he seemed to have gathered all the reproaches in the world. His name is the Punisher. 👀😠He wears his heavy body, girded at his belt with a wide leather belt. He breathes so loudly that the roofs seem to shake at times. He does not listen to anyone and nothing – and does not forgive. He uses his harsh voice as a whip made of bone when he threatens. He hurts and knows how to do it from all the joints of his being. Some people admire him, some spit on his back, but all of them share the same submission. Not from respect but from an organic fear, similar to the one being the fundation of humanity.

‼‼‼‼‼⁉

It stands in front of you like a blank easel, like a sheet you have nothing to write on and send you his arrows. You know what it is going to happen next. It is approaching your body by squealing. It was your thought that notifies  ” you will see what you’re going through.” He gets his whip. It starts. He hits you over your face, over your hands, over your back, over the pulp of your foot, on your chest.

Without realizing, hitting your body, touches your soul. 💙💙💙🌀

being to hard o ourselves

And you can not scream, if you yell, you only shake the thunderstorm up. You look quietly and keep your mouth closed, like every time. You have the right to eat with him, to shut up with him, to breathe with him in the same time. The executioner sees you, but this time the blows get your fine skin like in a bloody waltz and the whip sticks attach to you as some unwanted body accessories.

⁉ !!!!!

“Give it, and give it … give me a fair crack of the whip.” For a moment the humor seems to revolt in you. And defends you with his wings. Who is this executioner? It is nothing more than a part of ourselves, an organ with which we are forced to live, that organ of self-discontent, of the perfection of our self-immolation. At the smallest sound it gets activated, at the smallest initiative it gets multiplied, it transforms, to the slightest hope it is packed, to the most shy thought, begins to bark. You know him for a long time, maybe even before you were born, you inherited this from yours ancestors. And yet … today you are here and something makes you think you found the antidote against the executioner. The  pronounciation is simple.

It is spelled : L-o-v-e! 💙💙

marina

A firm believer. 100% WRITING WITH SOUL. I exist to write, I write to exist!

Leave a Reply

Close Menu