👁‍🗨⛔Google it yourself!

Google it yourself!

         ✨For English scroll down

‍‍‍Mă uitam zilele trecute pe un site de știri pe care îl urmăresc, CNN. 👁‍🗨👁‍🗨O știre catchy mi-a captat atenția preț de câteva secunde. O companie se lăuda că tocmai a lansat un robot câine care dansează, urcă scările, deschide uși…”ce drăguț, nu?!” Din ciclul, “hai să îl aruncăm la gunoi pe Grivei!”🤔🤔

!

“hai să îl aruncăm la gunoi pe Grivei!”

Pornind de aici, m-a urmărit și mă urmărește o întrebare de ceva timp. E arhipusă, discutată, dezbătută… oameni sus puși în domeniul sau mediul digital își dau cu părerea, schițează diferite scenarii. Ca și cum nu ar fi de ajuns, filme gen 🧐🤓 Terminator, Matrix și seriile Netflix gen Black Mirror, Westworld, aduc în prim plan ideea de inteligență artificială care o ia razna și ne face praf de stele, mai mult praf decât stele.

Ei bine, eu mă număr printre cei îngrijorați sau care se tem de tehnologie. Da, am auzit bullshituri de genul. Vezi Doamne, mașinile se vor conduce singure ca să avem noi mai mult timp de Netflix & chill. Exagerat, nu credeți? Nu e nici o problemă că în locul joburilor tradiționale vor apărea altele, de al căror nume nu avem habar acum. De acord. Doar că, hai să încetinim. Hai să gândim puțin. Un minut, nu mai mult.⛔⛔

ochi4

!

Hai să gândim puțin. Un minut, nu mai mult.

Dragilor, e esențial să recunoaștem. Tehnologia, viața nostră adevărat de virtuală a suferit o modificare. Ceva în 🧐🤓 ADN-ul nostru s-a schimbat. E ca și cum, ai descoperi peste noapte că ai un organ nou. E un fel de al treilea ochi. La început e incomod, te scarpini din când în când acolo. În timp, face parte din tine și preia controlul. Înainte de el, ai depus mai mult efort. De exemplu, aveai nevoie de o informație la școală. Trebuia să cauți biblioteca, să bați la ușă. Să cauți printre rafturile pline de cărți, să zărești litera “M” care te interesează pe tine, să găsești cartea, să o citești. Sau o altă variantă era să întrebi în jur. Asta presupunea să socializezi- Social Networking the hard way. Să privești o altă ființă umană direct în ochi, să îi zâmbești. Gândește-te de cât contact vizual era nevoie. Să interpretezi reacțiile celuilalt- asta în cel mai rău caz. Acum, al treilea ochi îți răspunde instant. Ai nevoie să vezi un film și cauți o recomandare? Bam- Google it! Îl ai. Relația ta nu merge de ceva timp? Bam- Google it! Vrei să scrii un mesaj personalizat de “la mulți ani” cuiva drag?- Bam. Google it. E aici. “Să îi dau papucii sau nu? Bam- Google it. Ți-a murit bateria? Bam- Doamne ferește, deja nu se poate fără Google it. Da, hai Google it!!! Al treilea ochi te rezolvă oriunde, oricând, oricum.📱

Google it!

Hilar- Google it cam începe să gândească în locul nostru. Ochii noștri reali au început să slăbească. Normal, dacă nu îi mai folosim de când cu Google it! Nicholas Carr-jurnalist american remarcă faptul că 👎📱a scăzut drastic capacitatea de concentrare si interpretare a informațiilor, a noastră în general. Practic noi percepem informații fragmentat. Ca și cum cineva ne-ar turna informația cu pâlnia pe gât și ar avea un cârcel de o miime de secundă. Ești pe o știre, bam primești o notificare. Te duci pe link și vezi comentariul vecinei. Răspunzi. Bubuie Instagramul. Te muți dincolo. Tot acest du-te vino…a și între timp, dai scroll și vezi o pereche de ochelari sau o geantă sau un ceas de firmă. E obositor, e prea obositor, suntem veșnic obosiți, veșnic pe grabă. Veșnic ne temem să nu pierdem ceva important. Google it, dacă nu crezi 😛. Ochii noștri au început să vadă în ceață, într-o ceață deplină. Hei, dar lasă că există și avantaje. Google it nu poate da greș, e programat să fie precis. Tu și eu, noi da. Noi putem greși, putem simți, noi avem nevoie de conexiune reală. Noi ne “îmbolnăvim” dacă nu ne folosim ochii. Sunt ochii noștri. Principala lor calitate să ne ajute să vedem. Există însă un mic impediment. Vedem numai dacă vrem. Și ce nu vrem, nu ține de noi.👉👁‍🗨👁‍🗨

Ca să încheiem într-o notă optimistă, e perfect în regulă să depindem de acest al treilea ochi. Continuarea însă sună cam așa: #atât timp cat înțelegem că acest ochi e doar o anexă a celor doi care ne aparțin și pe care îi avem deja. 🤫🧐😊😍Noi suntem proiectați să simțim, să iubim, să credem cu tărie în ceva, să construim, să creăm în aceeași măsură în care avem nevoie să ne informăm, să fim productivi, să obținem lucruri ușor.

Cam atât am avut de zis. Dacă ai ajuns să citești articolul acesta până aici, mai ai speranțe. Faci față cu brio, boom-ului de informații la care suntem supuși zilnic, dragă cititorule. Felicitări!📱😊😍

P.S: Lasă-mi un comentariu mai jos și spune-mi dacă tu crezi că tehnologia și internetul ne schimbă modul de viață. Vreau să știu ce simți tu legat de cum va arăta viitorul din perspectiva ta. Scrie-mi!

Pe curând,

Marina

 

✨English version

I was the past few days on a news site I’m following, CNN. 🧐🤓A catchy news caught my attention for a few seconds. A company boasts of just launching a robot dog dancing, climbing stairs, opening doors … “how nice, right ?!” From the cycle, “let’s throw Buddy in the garbage!”🤔🤔

!

"let's throw Buddy in the garbage!"

Starting from here, it followed me and keeps following me a question for some time. It is argued, discussed, debated … people with a great reputation in the field or the digital environment give their opinion, sketch different scenarios. As if it were not enough, Terminator, Matrix and the Netflix series like Black Mirror, Westworld, bring to the forefront the idea of ​​artificial intelligence that gets crazy 👉🤔🤔and makes us stardust, more dust than stars actually.

Well, I’m among those worried or afraid of technology. Yeah, I heard bullshit like that. Thanks God, the cars will be self-driven in order for us to have more time for Netflix & chill. Exaggerated, don’t you think? There is no problem that instead of traditional jobs, others will appear, whose names we do not know now yet. Agreed. Just let’s slow down. Let’s think a little. One minute, no more.⛔⛔

!

Let's think a little. One minute, no more.

My dear ones, it is essential to recognize. Technology, and our less true more virtual life has undergone a change. Something in our DNA has changed. 🧐🤓It’s like, you discover overnight that you have a new organ. It’s kind of a third eye. At first it’s awkward, you have to scratch there from time to time. Over some period, it’s part of you and takes fully control. Before it, you made more effort. For example, you needed information at school. You were supposed to look for the library, knock at the door. Look through the bookshelves, see the letter “M” that interests you, find the book, read it. Or another option was to ask around. That meant socializing – Social Networking, ”the hard way”. Look at another human being directly in the eye, smile at them. As a remark, think about how much visual contact was needed! To interpret the reactions of the other – in the worst case. Now the third eye, instantly answers to you. Do you need to see a movie and look for a recommendation? Bam- Google it! You have it. Your relationship has not been going fine for some time? Bam- Google it! Do you want to write a personalized message of “Happy Birthday” to someone dear? – Bam. Google it. Is here. “Should I break up with him/her? Bam- Google it. Did your battery die? Bam – God forbid, it is no longer possible without Google it. Yes, go Google it!!! The third eye solves you anywhere, anytime, anyway.📱

Google it!

Funny- Google is starting to think in our place. Our real eyes began to weaken. Normally, if we do not use them anymore with Google it! Nicholas Carr, an American journalist, notes that the 👎📱ability to focus and interpret our information in general, drastically decreased. Practically, we perceive fragmented information. As if somebody would pour out the information with a very fragmented funnel into our neck. You’re on a piece of news, you’ll get a notification. You go to the link and see the neighbor’s commentary. Answer. The Instagram roars. You move over. All this up and down … and meanwhile, you scroll and see a pair of glasses or a bag or a business watch. It’s tiring, it’s too tiring, we’re eternally tired, eternally in a hurry. We always fear not to lose something important. Google it, if you do not trust me :P. Our eyes began to see in the fog, in a full mist. Hey, but there are advantages. Google cannot fail, it’s scheduled to be accurate. You and I, we do. We can be wrong, we can feel, we need a real connection. We “get sick” if we do not use our eyes. It’s our eyes. Their main quality is to helping us see. But there is a small obstacle. We only see if we want. And what we do not want, does not matter to us.👉👁‍🗨👁‍🗨

To end up in an optimistic note, it’s perfectly okay to depend on this third eye. But the continuation sounds like this: #as long as we understand that this eye is just an attachment of the two that belong to us and we already have. 🧐🤓🤔😊😍We are designed to feel, to love, to believe in something, to build, to create to the same extent as we need to know, to be productive, to get things easy.

That’s what I had to say. If you have read this article untill this point, you are lucky. You cope really well with the information boom we are subjected to- daily, dear reader. Congratulations!📱😊😍

 

P.S: Leave me a comment below and tell me if you think that technology and the internet change our way of life. I want to know how you feel about how the future looks from your perspective. Text me!



See you soon,

Marina

Leave a Reply

Close Menu